ai timp sa te gandesti, sa scrii, sa citesti ce ai scris, sa te mai gandesti un pic... cand esti tanar daca te gandesti prea mult e nasol... ca nu ai cine stie ce trecut si nu poti deveni prea intelept analizandu-l... in schimb te poti deprima evident :))
azi am vorbit cu vecina mea care cred ca s-a bucurat sa ma cunoasca si care mi-a spus cu lacrimi in ochi (pe bune...): "la juventud es la flor de la vida"... iar eu ce sa raspund "o fi... pacat ca iti dai seama de asta doar cand imbatranesti"...
eu cred ca treaba cu tineretea este overrated... mereu alergi spre un fel de fata morgana... si cand parca ai prins-o de picior iti dai seama ca nu pe ea o doreai, ci pe Praslea cel Voinic... si il intalnesti pana la urma si pe el... dar vezi ca ii lipsesc merele de aur... si apoi dai de zmeu si tot asa, din metafora in metafora... iesi la pensie langa un om (asta daca ai noroc) sau langa un individ (asta daca ai reusit sa transformi fiara intr-o entitate decenta de care nu iti pasa chiar asa de tare, dar macar nu te mai deranjeaza)...
lasand la urma ce e mai bun... iesi la pensie de una singura... varianta asta chiar trebuie sa fie speciala... ai toate sansele sa fii total nefericita... dar cu un pic de inteligenta, te poti bucura de tot ce ti-a lipsit in tinerete... mai putin de pielea intinsa si de rujul exagerat de rosu cu care atrageai privirile... iti ramane totusi eleganta si privirea iscoditoare... ca sa nu mai vorbim de limbaj (ca sa nu zic "limba ascutita")...
nu mi-ar placea sa imbatranesc prea tare... totusi mi-as dori sa fiu o doamna :) asa cum numai o sextagenara poate fi...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment