am stat si m-am gandit... si mi-am dat seama ca de fapt eu cam urasc/iubesc tot ce urasc sau tot ce iubesc... stiu ca suna absurd, dar chiar asa e. Spre exemplu sa intampla sa iubesc diminetile, pentru ca apoi sa le urasc. Si nu e vorba de distinctia la care s-ar gandi orice om normal, ca iubesti diminetile de weekend si pe celelalte nu... Nicidecum. Eu iubesc diminetile cand, mahmura, ma trezesc si plec spre casa si afara e soare... si oricat te-ai fi spalat pe dinti simti in continuare ca ai ciment in gura. Sunt sigura ca fiecare dintre noi a experimentat macar o data aceasta senzatie :) Si mergand pe strada soarele te chinuie placut... iti curge o lacrima din cauza luminii prea puternice sau a frigului... Te amuzi de soferii care turbeaza de nervi in masini mai mari sau mai mici...dupa posibilitati, toti blocati in trafic (parca ar dansa conga)... si tu treci nepasator pe langa ei (admirandu-i pe cei care-i depasesc pe biciclete). Nepasator, pentru ca tu nu te grabesti nicaieri si pentru ca in loc sa inspiri aerul greu si aromat artificial din masina, inspiri aerul rece al diminetii (daca treci si printr-u parc esti cu adevarat binecuvantat). Finalul diminetii si al calatoriei aferente se poate prelungi oricat doresti... E magic, va spun...
Si ca sa revin la nota care m-a consacrat (hahaha!),sa va povestesc de diminetile pe care le urasc (mult mai multe evident). Sunt acele dimineti cand urasti tot... de la alarma telefonului la felul in care arati... la cheile pe care le bagi in usa ca sa incui.Il urasti pe portar, pe femeia care vinde cartele la metrou, pe cel/cea care se aseaza langa tine si te inghesuie, vocea care anunta ce statie urmeaza, drumul de la metrou inspre orice si cam tot ce iti iese in cale. Dar cel mai mult si cel mai mult urasti felul in care te simti. Din nou suna alambicat... pentru ca simti o ura de nedescris pentru fel in care te simti... cu alte cuvinte iti urasti ura (daca pot spune asa). Se intampla mai ales cand te simti mizerabil si ti-ai dori sa nu trebuiasca sa te mai trezesti vreodata (chiar daca asta ar insemna sa mori)... ai vrea sa dormi pana cand te vei trezi cu dispozitia descrisa mai sus, in prima parte... diminetile astea din pacate nu se termina cu zilele si cu cat iti doresti mai cu ardoare sa le curmi, cu atat ele staruiesc sa ramana...
Buna dimineata tuturor!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment