poveste de iarna

Culoarul parea interminabil… parca ar fi murit si acum se indrepta spre lumina calauzitoare spre lumea de apoi… « ce prostie!!! » s-a gandit cu voce tare… «numai eu ma pot gandi la asta »… cand in sfarsit ajunse in fata usii cu cheile in mana, broasca parea urechea unui ac iar cheia un fir subtire de ata… « viata mea atarna de un fir de ata » isi continua amuzata gandul de mai devreme…

In sfarsit acasa. Isi arunca haina si se privi in oglinda, zambind inca sub influenta tuturor substantelor care-i curgeau prin vene (vin, vodka, sampanie ? hmmm… cine mai stie… stie insa sigur ca a reusit sa ingurgiteze tot ce avea la ea plus cate ceva de la prieteni… da da, prietenii stiu de ce ). Pentru prima oara dupa mult timp se simtea frumoasa, asa ravasita, totusi fericita ca mai trecuse un an si ca reusise si de aceasta data sa straluceasca…buzele inca rosii, ochii inca negrii de rimel si creion… roar ! inca putin si ar fi inceput sa se mangaie, daca nu ar fi sunat la usa… panicata, stranse repede tot ce mai avea pe masa (desi isi dorea atat de mult sa fumeze ce-i mai ramasese)… « cine dracu o fi la ora 8 dimineata pe 1 ianuarie ? » deschise usa… si da, era el… cum care el ? el care ar fi trebuit sa fie, dar care pana acum niciodata nu a fost… de data asta, cand nimeni nu se mai astepta la o asemenea rasturnare de situatie, a aparut. Se gandise sa il sune, se framantase toata noaptea sa-l cheme, sa-l vada macar, nici nu avea mai mari pretentii ; dar se abtinuse cu stoicism si acum… acum ce sa faca ? era chiar in fata ei. Buna crestere isi spuse inca o data cuvantul si il invita in casa. Salvarea ei J caci altfel ar fi ramas cu gura cascata inerta in fata usii, nefiind in stare sa articulze vreun cuvant… simti fiori pe sira spinarii… mainile ii transpirasera instant in clipa cand deschise usa… a pasit in casa… pulsul ei a crescut… se uita cu ochii mari si pur si simplu nu stia cum sa reactioneze…

Si atunci a inceput totul. Fara ezitare el a cuprins-o in bratele lui. Ii simtea respiratia mirosind a vodka, dar nu-i pasa, se obisnuise cu ea in felul asta. De fapt, il innebunea toata aroma ei de dupa o noapte « grea » : pielea amaruie de la crema si parfum, respiratia de vodka, red bull, tigari, si guma. Era un fel de « hot couture » reinventat. Mainile lui reci, fata lui rece, totul era rece si mirosind a aer proaspat si ea era mica…si se topea…incet…incet…a alunecat spre gura lui…era ca in povestea cu printesa de foc si printul gheturilor (desi in adevarata poveste, rolurile erau tocmai invers… se obisnuise oricum ca totul sa fie pe dos). A cedat. Oare ? de fapt cine a cedat ? nimeni. Nimeni nu a cedat. Clar ! a fost ceva consimtit de ambele parti. Ca si restul celor ce s-au intamplat….